siana -
interiorul meu se dilată
sufletele noastre formează două paranteze
îndreptate cu vârful spre ieri
degetele tale îmi apasă pielea pătrunzând sub omoplați
în miezul copilei din mine însămânțează suflarea rece
oasele mă dor
crește un fel de boală din mine
prin venele stafidite curge într-un singur sens
sânge infectat
ce se varsă într-o găleată numită inimă
măruntaiele îmi miros a putred
tu iubite, salvează-mă de această molimă
Poezie:
Comentarii
afirm că
yester -
trebuie lucrat, Diana. uită-te numai la final...e o altă...(cum să zic frumos?) epocă. ...sunt multe de zis... asta e. sau mai corect: ăsta e.
:)
francisc -
m-am gandit la lolita, logic...si mi-ar fi placut sa incepi de unde ai terminat. eu as pastra ideea si ultimul vers. si m-am lua de gat cu el. cu poemul, logic