semn (inevitabila confesiune)

imaginea utilizatorului avelea

*
în combinat furnalele au tăcut ca la teatru năpăditi
de nostalgii beţivii nu mai au ce să-şi spună
amantele fac dragoste în surdină de parcă
-n camerele de-alături s-ar afla soţiile

greierii au botniţe în seara asta pământul a-nlemnit
prea mult zgomot în rotirea-i
atomii circulă pe varfuri curentul electric
abia de mai susură timid prin fire

e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
ar băga-n sperieţi îngerii aşezati
de-a dreapta şi de-a stânga tronului în paradis

se-aude cum undeva un spermatozoid
curtează un ovul se-aude cum duc un război cu mine
însumi să-ţi spun sau nu

iubito în seara asta te-am înşelat c-o poezie

Comentarii

"e-atâta linişte încât varful

"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
ar băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.