Virgil -
...
din evantai sîngele picură
pe gamba răsucită a lipițanului
umbra-nflorită
mă seduce din albul dantelei sfîșiate simetric
neglijența costă
îmi spui
o batistă în plus e un semn de apartenență
la un secol de care vrem să scăpăm
elegant nemilos
ca de o versiune circumstanțială
a neliniștilor noastre
nu mă întreba de ce
nu există refugii în logica infiniturilor mici
și nici
în arsura cu care maschezi linia norocului
apucă-mi mîna
dar nu mă atinge
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Virgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
bobadil -
Virgle, unde e textul meu "teoria ejacularii generalizate"? A disparut ca magarul in ceata, asa, fara nicio explicatie??
Virgil -
andule, am obosit sa mai dau explicatii care se pot citi si in Regulamentul Hermeneia
Aranca -
ma gindeam citind titlul la o nava (poate sub impresia golfului din apropiere de Madrague - vezi chiar cintecul lui B.B. "Sur la plage abandonnée/Coquillage et crustacés/Qui l'eût cru déplorent la perte de l'été..."; in care imi luminez gindurile dimineata), pe urma am mai aflat ca e si o provincie din Slovenia si nu numai atit... Carinthia sa fie lipitanul dintr-o alta epoca a galanteriilor secolului al XIV-lea? Stranie atmosfera... De altfel, cind citesc un text nou citeodata subliniez sau ramin citeva clipe in dreptul unor pasaje deosebite, cu o valoare literara mai ridicata, intensa, de alta factura; de aceea repet si aici acest gest ca o revedere: "nu mă întreba de ce nu există refugii în logica infiniturilor mici și nici în arsura cu care maschezi linia norocului apucă-mi mîna dar nu mă atinge"...