Știre de ziar

imaginea utilizatorului stefan doru dancus

Motto: „Dumnezeu ne pune în suflet fiecăruia, câte o întrebare. Nu știu să răspund decât celei care mi se pune mie.”
Petru Dumitriu

Nici un cuvânt al meu nu este întâmplător. Cu diferența că, față de societatea ce preferă intimitatea când are de dat socoteală, răspunsul meu este public. Îmi scriu cărțile cu responsabilitate și curaj. Nu mai am nimic de pierdut, chiar viața mea face parte dintr-un plan de reeducare a omenirii.
Uneori, pentru că știu ce înseamnă întunericul și tăcerea, ascult singur un recital de orgă, un disc vechi, înregistrat într-o biserică săsească din Transilvania. Johann Sebastian Bach și Dietrich Bextehude: afară ninge. Discut cu Dumnezeu, mai precis eu întreb și El răspunde. Iar tuburile orgii sunt ca niște suflete ce-și caută rațiunea de-a fi și, găsind-o, izbucnesc fericite în sunete luminoase.
Apoi urmează un alt timp, lung, în care cuvintele răspunsului meu nu sunt întâmplătoare: sunt argumentele unui plan pe care nici eu nu-l cunosc, în acest moment, în întregime.

Proză: 

Comentarii

stilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.