poveste din trenul spre mangalia

imaginea utilizatorului yester
yester -

Ia ni ponel șto tâ scazal, no mne nravița kak tî scazal
mi-ai spus demult și eu

mi-am adus aminte că am un calendar de la tine,
iar tocmai acum când nu știu cât de mult te interesează...
elegia mea de călător cu schimbul
ascultând wayman tisdale îmi zic că i-ar sta bine
cu el
peretelui din fața patului simplu, ca un coșciug literar,

mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile

ce sumbru să ai rol de cortină...într-o viață fără piese de teatru

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Un text de excepție

citadinul -

Domnule Paul Blaj, acesta mi se pare un poem foarte reușit. Are o foarte mare "densitate" lirică, e construit inteligent și conține sintagme memorabile: "ascultând wayman tisdale îmi zic că i-ar sta bine cu el / peretelui din fața patului simplu, ca un coșciug literar"; "mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile"; ce sumbru să ai rol de cortină... într-o lume fără piese de teatru. Felicitări!

Mircea

yester -

mi-ar plăcea foarte mult să nu devii oficial cu mine. Spune-mi Paul, te rog. Uite eu, când fac acest lucru simt că dispar niște bariere p'acolo. Îți mulțumesc pentru apreciere, lectură și timp. gând bun. paul

Blaj(inule) Paul

aalizeei -

inteligentă construcție, balansînd între aplecarea spe detalii și fuga de acestea; sugerarea unor amănunte pe o rampă urmată de un palier al distilării. Hmm! Vlad ce ai azi, ești doar un cititor! sensibilitate tehnică viziune de evidențiat!

De acord

citadinul -

Bine, domnule Paul Blaj, data viitoare o să-ți spun: "Băi Paul".

prin urmare

yester -

Mircea, este un pas spre o prietenie de durată. doar că eu sunt mai tânăr. Vald, îmi plac verbele tale, au farmecul prospețimii unei autostrăzi neterminate din cauza licorilor, cât despre rampă și palier cred că sunt prea tehnice pentru a nu le confunda cu un permis întins la control. per total, ai de la mine un zâmbet prietenos.

trenul de mangalia

anna -

un capriciu generic deosebit, forta imagistica de a introduce existenta intr-un ritual, eleganta in alegerea titlului! felicitari Paul!

deși

yester -

trenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.

ai draptate, dar...

anna -

nu ma refeream la tren neaparat cand am spus capriciu, iar nostalgia nu cred ca vine de la conditiile de calatorie, poate de la povestile care se spun de obicei in timpul calatoriilor... e ceva "pescaresc" in povestile duse de tren, mi-a placut mult titlul ales de tine, se pot spune atatea sub un titlu ca acesta... ... cred ca mai degraba ma refeream la limbajul din primul vers, sau poate la lejeritatea cu care regizezi discursul poetic, aducand laolalta elemente diverse dintr-o lume de amintiri si una reala. e frumos de tot cum reusesti sa imbini aceste elemente, sa simplifici si sa restrangi cotidianul la o ceremone discursiva, folosind cuvinte putine dar cu impact puternic.

aiurea

lucian -

reamarc cat de aiurea poate fi sa incepi a scrie un poem in si despre o limba ce ramane si autorului, si cititorului neintelasa. apoi fortarea semanticii pentru a exprima idei rupte dintr/o alambicata amintire traznita, exprimata in titlu, incheiata cu o - sa/i zic - concluzie?( '' ma retarga din lume pentru a/i observa ridurile''), care nu are nici macar fortata o legatura cu textul ... chiar e sumbru sa ai rost de cortina... ultimul vers e singurul care are valoare si sens.

uneori matinal (diegeză)

yester -

mă trezisem așa într-o dimineață cu chef de joacă. mi-am întins mâinile ca să le dezmorțesc, apoi m-am uitat la cea de lângă mine și m-am dus să-mi fac o cafea. am luat halatul, l-am pus cam adormit pe mine, și am ajuns la bucătărie. după aceea am așteptat cuminte să fiarbă apa (încă beau coffee la ibric) și mă uitam cu un ochi la televizor pe tvr info. da , îmi ziceam, bun post ăsta. am savurat cafeaua m-am îmbrăcat și am venit la muncă. aici nu mai aveam chef de joacă, așa că după ce m-a sunat ea să-mi amintească de întâlnirea cu Gelu, m-am pus serios pe treabă. oare a câta dimineață o fi fost aceasta de când mă mint că vreau să devin tot ceea ce vreau în această viață? dar nu. ar fi atât de obositor. aaaahhhh! mă scuzați, am căscat.