fotografie needitată cu sfârşit:
adolescente cu sfârcuri întărite la 12 noaptea
când ploaia spală mirosul de prafuri şi moarte.
femeie în costum de iepure,
perversitatea ta mă sfințeşte.
numai tu, dintre toate.
numai tu şi iubirea ta de câine vagabond.
luna răsare de două ori. ne vedem, ne atingem, ne zâmbim.
din ţâțele lumii curge tristeţea,
purulenta mea tristețe,
alba mea tristețe,
tristețea mea tristă.
legați unul de altul cu frânghii care ne taie carnea,
îmbrățişaţi, os pe os, cu pielea de găină,
ca atunci când ascuți un cuțit cu un alt cuțit.
cândva voi scrie perfect despre singurătate:
cu fața lipită de asfalt,
pe cântarul nopții uşor ca zăpada
şi atât de mult.
Poezie:
Comentarii
Bine ai revenit!
Maria - Doina -
Raul-Ionuţ Coldea, fiindcă între timp ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, categorie în cadrul căreia nu există permisiunea comentariilor sub texte, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
Nu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
Mulțumesc
raulcoldea -
Mulțumesc mult pentru sfaturi și pentru comentariul textului. Și eu (ca mulți alții, e adevărat) folosesc acest ultim vers ca pe un contrapunct la o imagine anterioară. Încerc să îi dau conținutul întregului poem, dar în același timp să nege tot ce am spus înainte. O să reflectez la comentariul dumneavoastră, oricum. Mulțumesc și vă mai aștept!
raul
poemul mi se pare forțat da
bobadil -
poemul mi se pare forțat da cappo al fine ca să zic așa
câteva idei bune, imagini, însă forțate
dacă e ceva de apreciat aici
e o gândire nu prea profundă
poezia însă lipsește aproape cu desăvârșire
mulțumesc
raulcoldea -
mulțumesc pentru comentariu. asta e, încerc și eu cu gândirea mea nu prea produndă să fac ceva. o zi bună
observaţie
Dorel -
Eu aş tăia astea: "de câine vagabond", "purulenta mea tristețe," şi "cu pielea de găină". Şi textul ar deveni cel puţin acceptabil! Adică fără "imagini" inutile.
mulțumesc
raulcoldea -
vă mulțumesc pentru comentariu, mă bucur să ne recitim. iubirea de câine vagabond cred că e destul de potrivită aici, pentru că merge exact pe contrapunctul pe care îl încerc (perversitate-fetiș/dragoste, singurătate/iubire. etc). cu celelalte două pot fi de acord, într-adevăr. o să mai rumeg un pic și voi vedea ce se schimbă. mulțumesc și vă mai aștept.