"bastida valului" sună ciudat Bastida sugerează o fortificație, iar valul este nesigur, efemer. Sau poate exact pe această contradicție ai mizat? "ard păsări mari de lemn suflet fără chip" asta îmi sună prea optzecist... ar merita reformulat, așa mi se pare M-a impresionat "elocvența firului de iarbă", și finalul "inimă de pământ/ întotdeauna/ de două ori/ toamna" Îmi place atmosfera poemului de nostalgie difuză, căutându-și o cale zen dinspre resemnare spre împăcare. Te citesc cu plăcere, sunt sigur de câte ori deschid pagina ta că voi găsi Poezie. Poezia aceea care hrănește sufletul obosit...