caut un loc să odihnesc pasul bătătorit

sunt atâţia munţi care-mi urcă în spinare
atâtea văi îmi coboară însetarea
până la rădăcina izvorului
unde lumina înţarcă pământul

acolo încolţeşte iarba pe umeri
spinii prind rădăcini în călcâie
şi cresc copaci pentru fiecare umbră prăbuşită
lacrimile dau în floare şi fac rod
ochi de fântâni clipocesc mirate
când lutul răzvrătit spre cer se-ntoarce

din templul verde înalţă tril
o pasăre îngenuncheată de furtuni

crucea neagră răbdătoare aşteaptă