S.O.S.

imaginea utilizatorului Ani

călător spre răspântia cerurilor,
soarele
cumpănește pe albastrul adâncurilor
înțelepciunea.

amintiri anchilozate, ancestrale,
tensiuni
mutate în oglinda prezentului:
uriașele chipuri de piatră,
pretutindeni
uscăciuni
văd.

strigătul flămând nu mai ajunge la îngeri,
este luat de un tsunami și risipit printre stânci bestialice;
zile de foamete: Dumnezeu tace...
S.O.S

Comentarii

Ani cred ca ar trebui sa renunti usor usor la constructe poetice de genul "răscrucea cerurilor", "albastrul adâncurilor" sau "oglinda prezentului" pentru ca utilizandu-le in exces poezia ta va suferi de prea mult descriptiv si pasivitate. Incearca sa privesti lucrurile dintr-o perspectiva mai actionala... tulbura lectorul, ofera o clipa de mirare, pune-i ratiunea in tensiune, neaga-i o convingere etc... strigătul nu mai ajunge la îngeri purtat de tsunami prabusindu-se intre stânci ca un bestiar al foamei tacut si flamand Dumnezeu o varianta mai "alerta" a ultimei strofe...

Ani, citeste-ti cu voce tare primul vers. cred ca ar trebui schimbat ceva, acolo. eu una as renunta si la adj. "indepartate"...ancestral nu poate insemna decat indepartat (in timp).

SOS: de cand am citit acest text ma simt bestial. muzo, unde esti, muzo?

nu pot decât să zâmbesc la acest S.O.S, Ani. e... ce mai, vreau rețeta. pentru bunica, panimaite?

vladimir, Sancho Panza, francisc, yester: Multumesc pentru citire, comentarii.Am facut ceva modificari.