Ani -
călător spre răspântia cerurilor,
soarele
cumpănește pe albastrul adâncurilor
înțelepciunea.
amintiri anchilozate, ancestrale,
tensiuni
mutate în oglinda prezentului:
uriașele chipuri de piatră,
pretutindeni
uscăciuni
văd.
strigătul flămând nu mai ajunge la îngeri,
este luat de un tsunami și risipit printre stânci bestialice;
zile de foamete: Dumnezeu tace...
S.O.S
Poezie:
Comentarii
vladimir -
Ani cred ca ar trebui sa renunti usor usor la constructe poetice de genul "răscrucea cerurilor", "albastrul adâncurilor" sau "oglinda prezentului" pentru ca utilizandu-le in exces poezia ta va suferi de prea mult descriptiv si pasivitate. Incearca sa privesti lucrurile dintr-o perspectiva mai actionala... tulbura lectorul, ofera o clipa de mirare, pune-i ratiunea in tensiune, neaga-i o convingere etc... strigătul nu mai ajunge la îngeri purtat de tsunami prabusindu-se intre stânci ca un bestiar al foamei tacut si flamand Dumnezeu o varianta mai "alerta" a ultimei strofe...
Sancho Panza -
Ani, citeste-ti cu voce tare primul vers. cred ca ar trebui schimbat ceva, acolo. eu una as renunta si la adj. "indepartate"...ancestral nu poate insemna decat indepartat (in timp).
francisc -
SOS: de cand am citit acest text ma simt bestial. muzo, unde esti, muzo?
yester -
nu pot decât să zâmbesc la acest S.O.S, Ani. e... ce mai, vreau rețeta. pentru bunica, panimaite?
Ani -
vladimir, Sancho Panza, francisc, yester: Multumesc pentru citire, comentarii.Am facut ceva modificari.