dincolo de noi e acest fiasco abrupt care nu ne mai afectează, misty,
am devenit imuni la toate după-amiezile încărcate de forfotă
privim lumea prin binoclu şi vedem numai schelete
dar toate sunt atât de scumpe încât noi
reprezentanţii clasei muncitoare de jos nu ne putem permite
să ni le însuşim

poate în viitoarea ediţie a revistei forbes
vom deveni şi noi latifundiari
vom cumpăra şi vinde ceva scalpuri de pământ ceva stonehenge-uri
ceva etowah mounds prin care mai bântuie duhul omeniei
poate vom pune mâna pe columna lui traian sau pe cele câteva
peşteri albastre din paxos

dincolo de noi e fuga călăreţului fără cap, misty,
vântul i-a prins pletele în cârligele gripei
i-a amputat vocea şi gândurile
aşa încât nu mai poate învinge
dar el încă mai speră să spargă stereotipurile cu barba

dreptul la viaţă e pentru toţi misty
călăreţul fără cap are şi el dreptul la viaţă
şi dacă şi-a pierdut printre procese de conştiinţă cumpătul
este ca noi să învăţăm cum e lupta de clasă
cum e să fii în peletonul celor invidiaţi
cu tricoul galben purtat până la capăt în zgomotul fado al
spectatorilor veniţi să ne întâmpine

dincolo de noi e adevarata măsură a bunăstării
căci atunci eşti bogat când bate vântul prin buzunare
portofel sau aconturi şi depinzi doar de lacrimi

cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre unde succesul stă în
firimituri de sudoare şi untdelemn de inimă curată.