insula aceea nu era să fie a noastră
ne dezbrăcam iluzoriu de amintiri
care nu se dezbrăcau de noi
trupul îmi era din sticlă de murano
ți-l atîrnai la gît și rîdeai privindu-mă
cum stau așa suspendat sub tine
fără să te pot atinge te amuza cumplit
nevoia mea după un punct de sprijin
te lipeai de stînci ca să nu te văd
părul tău verde brun se cobora printre mîinile mele
ca un rîu de urzici și fiare sălbatice
mi se oprea între picioare mă înșfăca
iar eu mă simțeam călare pe miazănoapte
vînam reni și urși alb-albaștri și balene
îmi ungeam trupul cu seul acela mirositor
al trupului tău mă trezeam tremurînd singur
avortat de noapte pe o plajă moartă