hialin -
diluviu bacovian
Aș fi salvat de la înot înecul
De-atâtea dimineți se-aude seara...
În ploi nisip și urmele sunt ude
Sub pașii mei nebunii par a râde
Cântând în cor "Lacustră de Sahara"
Râzând în ironia lor plâng Iovii
Gondolele tresar în naufragii
Când valuri în pahare fac ravagii
Ar da un înțeles obscur otrăvii.
În pași silabici se târăsc Bacovii
Tresar ...
S-au inundat mansardele iubito
Podul de palmă s-a dărâmat...
Poezie:
Comentarii
francisc -
si eu, cand recitesc, sunt fascinat de bacovia, de multul spus in putinele si grelele cuvinte. am recitit. raman cu strofa a doua
Virgil -
totul îmi pare sau îmi sună bine dar nu știu de ce "Lacustră de Sahara" îmi pare un fel de chestie disonantă acolo, ca un fel de persiflare a paradoxului
hialin -
Multumesc de trecere si comentarii. Sitagma in cauza poate parea persiflanta, dar scopul ei este sa fie in concordanta cu nebunii din versul anterior. Ialin