Număr zilele în felul ochilor tăi căprui.

Intuiesc cum îi ții în palmă la odihnă.
Închiși cu pleoapele căzute. Cortine.
Joci teatru. Un scenarist care știe să combine.
Sprâncenele atârnă vii, pline de carne.
Le scuturi molatic ca diminețile roua.

Când încep să se deschidă
Sunt cât soarele
Ridicându-se vânăt din mare
Sau sunt cât luna plină.
Adolescenți nebuni îi urmăresc,
Cu lunete gigantice
Prin ferestre din carton.

Îi voi spăla pe picioare,
Îi vor săruta cu plăcere
Supradimensionați, invadați
Perpetuu de lumină.

Știu că mâine va bate vântul.
Nu îmi închipui că va fi căprui
Precum ochii tăi.