A fost odată ca nicodată...Așa este Dan, foarte mult Yin, potop. Frunza de salcie, la fel ca și lacrima, are un scop terapeutic în enunț, încearcă, deznădăjduit, aproape fără succes să refacă balanța dintre Yin și Yang, dintre ape și cer, dintre lună și ochi. Îți mulțumesc pentru sfat și mă bucur mult de prezență. Aria Cîntecului sub lună este într-adevăr cea mai intensă ca lirism din Rusalka. Sînt fericită că ești aici și că ți-a plăcut. Mulțumesc, Alma. Ai dreptate, Ela, construcția "obosisem mereu să deschid" este un pic dificilă, dar nu pot renunța la ideea de repetiție, de fapt la construcție, deocamdată. Nicio mi se pare prea rusesc, nici o prea emfatic, nici-o mi-a plăcut cum sună, îngăduie-mi te rog o licență. Tango fără u sună într-adevăr mai fain, merci. Firește este enervant, recunosc, dar l-am folosit în loc de liniuță de dialog, cică să pară o voce detașată, lucidă, obiectivă :). Nici la casele noastre nu aș renunța, are o conotație. Căsuța de lemn este singulară, este a mea, reprezintă latura individuală a conștiinței, casele este mai multe, fiecare are o casă a lui, un castel de nisip al lui, mesenii de la nuntă se întorc fiecare pe la casele lor, ideea este de mulțime - o mulțime căreia îi corespunde o altă mulțime- de subconștient colectiv, în această perspectivă nu este nici casa mea, nici casa altuia ci a fiecăruia. Mulțumesc pentru ideea celor 7 porți, fiind vorba de reinterpretarea unui mit, nu ar fi trebuit să omit acest aspect. Mai e mult de lucru, după cîte văd, mulțumesc mult pentru sugestii, mai șlefuiesc, promit.