flowers for yulia

imaginea utilizatorului yester
yester -

ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine
în simplitatea lor goală
mă văd așa cum sunt
alunecat pe o gheață străină contorsionat
de atâta liniște
te-am iubit cred cu sonoritatea unui strigăt
de durere
o senzație în pâcla unui om
o linie tremurată sub un nume important
dintr-o carte
iar dacă ezitarea e tot ce ne supraviețuiește
sunt fericit
pentru că am fost posibilul probabilul realul
cel care alerga în somn
după ochelarii uitați pe iarbă într-o noapte pe
un dig
unde apa ucide pietrele încet

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Superb poem, eu cel puțin chiar

margas -

Superb poem, eu cel puțin chiar m-am regăsit în acel laitmotiv al pungii foșnite și mutate de vânt... o secvență a la forest gump cum altfel, one of my all time favourites?
Atmosferă care respiră amplu, o lectură liniștită și cuvinte puse cu inima la locul lor în text.
Aș schimba acel 'cred' deși evident are legătură cu ezitarea aceasta atât de frumos depictată în poem, dar mi se pare o exprimare acolo în versul 6 așa, ușor neîmplinită... dar este doar o părere.
Felicitări pentru acest poem, Domnule Blaj.
Marga

"ca pungile foșnite în vânt sunt

a.a.a. -

"ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine
în simplitatea lor goală
mă văd așa cum sunt" - absolut totale versurile, dacă mi se permite extazierea. Un text însingurat şi resemnat, dar demn. Foarte reuşit.

Mi se întâmplă foarte rar spre

a.a.a. -

Mi se întâmplă foarte rar spre deloc să citesc un vers, două... pe care să-mi doresc să le fi scris eu. Acesta "ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine" este unul dintre ele. Mă-ncearcă o invidie frumoasă.

Marga, ești sensibilă și amabilă în

yester -

Marga, ești sensibilă și amabilă în comentariul tău, drept pentru care îți mulțumesc frumos! Am să iau în considerare acea nuanță a lui "cred", eu l-am pus acolo ca să salveze oarecum apariția unui vers "prețios".
Când voi reveni pe text sigur va arăta altfel.
Adrian, suntem prea bătrâni ca să mai invidiem altfel decât frumos și prea tineri ca să nu știm că această sintagmă este de fapt un semn de apreciere la adresa acestui vers care, se pare, place. Și mie îmi place, cred (dacă l-am pus în poem) ehei, dar vorba lungă sărăcia... deci îți mulțumesc frumos și pentru modul tău de a sublinia dar și pentru trecerea prin acest text! gând bun, om bun!