nu mi-au plăcut niciodată improvizațiile impuse
când mi-a venit rândul la workshopul de teatru, nu mi-a fost prea bine
dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine
ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci
n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins
fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult
câteva clipe nici n-am mai văzut decât o întindere de ape sub mine
și una de cer, deasupra ca un pilot care-și face culoar în albastru
am coborât ușor, dar mi-aș fi dus rolul până la capăt
dacă lumea n-ar fi aplaudat ideea și zborul meu și dacă
nu m-aș fi intimidat, subit
în prima jumătate a anului am avut 33 de ani, vârsta cu tine
în a doua, 34
iar acum se duce 2007 cu angoase dar și cu
prima lecție de iubire sau zbor
poate că mie, cadoul de crăciun îmi va sosi abia la anul
când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi
albastre_albe_verzi
și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului
apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins
de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud
. |
Comentarii
emiemi -
Se pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
Aranca -
și cum spuneam gândului meu, rareori mă înșel în ceea ce privește respirațiaunuipoetadevărat. atâta prospețime ca o zăpadă în mijlocul pădurii dintr-o singură bătaie de aripi. "dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult" frumos și limpede... și iar acest veșmânt primenit să-ți lumineze anii ce vin: "când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi albastre_albe_verzi și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud" am atâtea cărți fără dedicații...poate într-o zi voi primi între pagini și eu, ca și alții, un semn. cât o lacrimă de înger.
adinaungur -
Emilian, bucuroasa de oaspeti! Da, pentru empatia de cititor pica foarte bine sinceritatea. In care chiar cred si care imi este de altfel si unul dintre instrumentele de scris. Multumesc de opinie si ma bucur de aprecieri! Draga Marina, multumesc pentru lectura si opinie. Cu mare drag vei mai primi un volum cu dedicatie, voi lua adresa ta de la Luminita! Bucuroasa de reg[sire!