bobadil -
fregata noastră a plecat spre caraibe
încărcată doar cu oase
femeile de-acolo sunt nemuritoare!
așa am auzit,
stau la soare cât e ziua de lungă
și mănâncă doar făină
farul o să facă de acum
cu ochiul mereu la alții
cât am încercat
n-am reușit să facem din frică
altceva decât frică
și nici din uitare
altceva decât uitare
am făcut și dragoste pe dig,
ce poate fi mai tăinuit
decât ochiul unui crab?
acolo noaptea e doar
o ceremonie tristă a lunii
dar măcar asta ne-a ieșit
în forma pură de dictare
albă
gestul cu care
de la oarecare distanță
ne ducem amândoi mâna
la gură
Poezie:
Comentarii
rafael -
Fragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
bobadil -
Rafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
Virgil -
mie mi se pare finalul remarcabil, iti ramine in memorie