Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă

imaginea utilizatorului citadinul
exercițiu ludic

Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă
Cu fesele ca dealurile subcarpatice,
Cu umerii albi, ca pielițele la miei
Și sânii ca două lubenițe lunatice.

Să duduie când calcă ușor pe pământ
Și să-și înfoaie grozav fusta de stambă,
Să tacă, să nu-mi iasă nicicând din cuvânt
Și să aibă treizeci de centimetri la gambă.

Să nu folosească șampoane sofisticate,
Nici rimel, nici fond de ten, nici ruj
Să-mi gătească ciorbă de gulii cu smântână
Și din când în când varză a la Cluj.

Să poarte gumari și șosete-nflorate
Iar pe cap pălării uriașe de pai
Să-i deteste pe clasici, mai ales pe Mozart
Și să-l urască pe Norbert Detaeye.

Să spele, să calce, să mă îmbrace
Să nu fi aflat nimic de design
Și să răspundă invariabil la întrebările mele:
E bine, I am O.K., I am fine.

Nu va ști că te iubesc nebunește
Și că te văd în clipele mele extatice
Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă
Cu fesele ca dealurile subcarpatice.

Comentarii

am mai citit-o si in alta parte si parerea mea este ca in ciuda notei clasice si misogine care poate nu va impresiona pe unii sau va deranja pe unele, miroase totusi a poezie adevarata

Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru

Hm, am și eu același sentiment, după ce am început citirea cu mare neîncredere, văzând titlul și având în minte că mai toți țintesc spre absconsuri insondabile și exprimări alambicate și cât mai tari (a se citi "cool"). Nu neapărat că miroase a poezie, ori că sună așa, dar după ce spune neaoș totul, conturează la final un sentiment ne-spus, singurul lucru care face dintr-un text poezie, și aici un salt la nivelul receptării, care se apleacă înspre tragic chiar, și care dacă s-ar rosti, n-ar mai fi decât o cronica de ziar.

draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.

tare simpatic si frumos. un poem ce il citesti cu mare placere, rod al experientei si intelepciunii autorului.

Un titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.

draga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?

Cam duce catre Emil Brumaru ca stil, dar in rest mi-a placut. Mi-a trezit niste reflexe uitate, credeam eu: mi-am pus sotia (maramureseanca) sa-mi faca o colesa cu branza. Ma gandesc: oare de ce nu ma infioara orice poem pe care-l citesc? Sa fie blazarea? Atunci de ce m-am simtit mai implinit citind poemul Dvs.? Ei, Sa aveti pace, Stefan Doru Dancus