suntem două fuioare de taină
iubito
doi porumbei voiajori fracturaţi
în mii de cuvinte

într-o zi
te-am legat de respirările mele
ţi-am dat foc ca unui fir de cositor imuabil
mi-ai sudat toate căile de văz şi
auz

din cornul inorogului ne-am făcut colier
învârtim pe roata olarului nopţile
îngerul care ne-a pus împreună ne-a împrumutat aripa lui
să zburăm printre jazzuri
incisiv acest curs natural din clepsidră

când vom ajunge în spectrul luminii paşii noştri vor călca altfel
masă la care vor mânca stelele vom rămâne până
când miezul pământului va fi dulce
până când

până când iarba se va sătura de
primăveri nedormite