Cuvintele acestea ce au surpat tăcerea
Clădită între mine şi tine a reproş
Ascund în coji minciuna mai dulce decât mierea,
Dispreţul şi trădarea cu-n ţipăt de cocoş!
În clopotul din suflet mi-a fost iubirea limbă
Şi nopţi la rând în patul în care nu erai
Am privegheat, dar astăzi, când te aud se schimbă
Uitarea-n groapă pentru zăpezile de mai.
Trecutul nu-l răscumperi cu-n viitor de vorbe!
Nu-şi căuta de moarte în braţe-mi sanctuar!
Întoarce-te in vise – chiar dacă doru-mi orb e! –
Căci nu te voi fărâme, la bătrâneţe,-n dar!
…Cum ai ştiut Iubite, răspunsul ce acuză
Şi-alungă, cu sărutul să mi-l opreşti pe buză?

16.V.2010