în Țara Blajinilor nu există frică de noapte nici noapte
deseori moartea vine în somn îmi sărută mâinile rând pe rând
fiecare deget fiecare falangă
fiecare urmă de viu din nervurile pielii
am visat apă mare peste ea o creangă înflorită luuuungă până la celălalt mal
adia vântul i se risipeau florile cum s-ar risipi fluturii scuturați dintr-un voal
nu pot lua pe nimeni cu mine sunt copila lui Set
mi-ajunge doar o coajă de gând
aruncată în valuri
atunci mă aplec peste sorbul pământului și-ți zâmbesc
iată departe se topește lumina din streașina muntelui
desfă clipa în două fă-o căuș du-o la gură cum sânul matern
prinde-mă
când alunec spre tine
Poezie:
Comentarii
Oriana -
Cred că lui "rând pe rând" i-ar sta mai frumos simplitatea lui "pe rând", iar "nervurile pielii" mă translatează într-un context vegetal. E o țară vegetativă această țară a blajinilor? Foarte "zen" viziunea asupra morții din strofa a doua. Implicațiile acelui "sân matern" sună freudian, nu se maturizează niciodată gura celui ce... Frumoasă imagine "lumina din streașina muntelui"... Finalul, subțire din punct de vedere stilistic, mesajul bucură și e bine, fericirea e o rezultantă a bucuriilor simple.
Sancho Panza -
Luminita, ca intotdeauna ma bucura trecera ta. da, chiar este o tara vegetativa. :)
Ecaterina Bargan -
dar trecerea mea te bucura? vreau sa te bucur si eu! acum mi-am dat si eu seama ca seth este o copila din poveste, si nu baiatul actor din film. da. frumos ai scris, adriana. ma speriasem rau ca iar te apuci de balada, ca iti veni gustul sa fabulezi, dar vad ca esti bine, esti foarte bine. mai scrie asa! ec
Sancho Panza -
de ce sa nu ma bucure, Ecaterina? ma bucura pana si faptul (sau mai ales faptul) ca ti-ai dat seama ca nu e vorba de un actor de film! :)) dar Set nu e o copila din poveste, cu un...hai sa-i zicem "personaj" din Vechiul Testament.