os şi piatră

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

puneţi în lanţuri pietrele
să nu se mai macine singure la colţuri
opriţi avalanşa din munte
unde izvorul a secat sub bolovani

sunt numai cruci de fier pe marginea cărării
morminte de eroi fără nume
de pe vremea când pietrele zburau
ori cădeau grămadă din cer

aruncaţi pietrele în temniţă nu în oameni
opriţi-le
au început să crească înalte
piatră cu sare peste trupurile noastre
zidurile lăcrimează sau curg lacrimi peste ele
mii de Ane plâng încet că s-au cununat cu Manole

morţii noştri au oasele subţiri şi nu-s de stâncă
suntem tot mai reci şi uscaţi unii faţă de alţii
faţă de noi înşine
Doamne

Comentarii

Sunt câteva construcţii

Sunt câteva construcţii reuşite, sugestive. Îmi place simbolistica pietrei de aici. Şi tonul. Poemul pare să îşi propună a milita împotriva violenţei în general şi a celei verbale în special, ceea ce îmi aminteşte de o zicere: "Cuvintele dure nu zdrobesc oasele, dar zdrobesc inima. " De asemenea, se sugerează fragilitatea umană, pe de o parte, dar şi una din formele lui de apărare.
O observaţie: cred că în versurile următoare se supralicitează plânsul.
"zidurile lăcrimează sau curg lacrimi peste ele
mii de Ane plâng încet că s-au cununat cu Manole"
Titlul bine ales.

doar cu duhul blândeții

mi-aș dori renunțarea la simboluri și (re)venirea spre un limbaj comun, firesc, fără voroavele supralicitate: lanțuri, pietre, izvor, temniță ș.a.m.d. și cred că poți, Cristina. am observat o evoluție la tine, aici, pe Hermeneia. ai dat mult lest jos (mă refer la exprimările bombastice), ceea ce este bine. acum tu nu te supăra pentru că îți spun acestea, o fac rar și doar unde cred că merită! dacă a fost inoportună intervenția mea, mă iartă!

un poem

Încerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
Poate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.