întotdeauna se împiedica
prima încercare era damnată
așa fusese prima iubire
prima meserie prima afacere prima
răzbunare totul mergea prost
pentru că era prima dată
ca o mînă crescută ceva mai scurt
ca un fel de blestem în miniatură
într-o lume prelinsă dintr-o oglindă strîmbă
peste diminețile lui infestîndu-le
cu senzația caldă a eșecurilor
mici seisme în gelatina gălbuie
a acelui început de toamnă
fără nici un fel de surpriză
dintr-odată se simțea om mare
îi era greață confunda literele
lucrurile se ascundeau în spatele lor
sau poate era invers deși pentru el
nu mai avea nici o importanță
îi spusese cineva că lenea era
o metodă pentru prelungirea indirectă a vieții
un secret la fel de simplu precum
fiorul ușor metalic al fricii din coșul pieptului
mirosind a amintire cu iz de copilărie într-un spital unic
așa cum este primul spital al vieții
despre care nu mai afli niciodată nimic
dar care te însoțește alb străveziu ca o realitate asexuată
sau poate ca un vis descătușat
întorcea capul era singur poate prea singur
pentru începutul acela de toamnă
despre care nu se putea spune nimic
deși nu mai era pentru prima dată
nici măcar toamnă pentru el