Virgil -
vocea și testosteronul
nebunul se crede poet
se naște fără dureri o religie personală
de buzunar
i se eliberează certificat de naștere foaie matricolă pașaport
între timp vocea și testosteronul prind
consistență
umed pămîntul rabdă umbra încă unuia fără greutate
dar cu inima mare cît o frunză de brusture
mulțimile furnicăiesc grosimea pețiolului
el se crede hermes în cetate
în timp ce pe marginea universului un copil de mătase cu ochi mari
întreabă
și îi ține mult cînd îi apucă asta
Poezie:
Comentarii
Sper că pruncul de mătase nu e
Ioan Bistriteanul -
Sper că pruncul de mătase nu e mătaseman:) Avem mulţi mătaseri pe aici, prin românica. De asemenea sper că nu e poemul momentului. Pentru că nu ar fi bine. Plauzibilă incoerenţa trăirii.
habar nu am cine este
Virgil -
habar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?