Prin dreptul meu
trecea un tramvai,
în stânga un parc
părăsit,
o stradă pornea din colț
și se pierdea
în zâmbetul ei.
Poezie:
Prin dreptul meu
trecea un tramvai,
în stânga un parc
părăsit,
o stradă pornea din colț
și se pierdea
în zâmbetul ei.
Comentarii
cami -
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
Aranca -
orasul acesta incepe dintr-un colt de cer si ajunge dincolo de marginea lumii, a timpului; locuieste in noi cu toate strazile imbracate in sarbatoarea verii si a tineretii; e rostul lui. "o stradă pornea din colț și se pierdea în zâmbetul ei." deosebit.
Călin Sămărghiţan -
Multumțumesc Camelia de semn. Da, Marina, totul dinainte trebuie să fie banal și amorf ca să vedem bine strada aceea.