bobadil -
.
te-ai coborât asupra mea
cu toată puterea
din venele tale subțiri, albastre
și mi-ai șoptit ceva-n ureche
ceva care mi-a amintit așa
de iarna învrăjbirii noastre
sau cum spunea un regretat prieten
de un el
și de o ea
două mărgele mici de sticlă
lăsate gaj sub perna ta
la schimb pe-o vară
făgăduită mai demult
dar care tot
nu mai venea
Poezie:
Comentarii
primele șase versuri
Virgil -
primele șase versuri mi-au atras atenția în mod deosebit. după aceea devine prea bucureștean și prea ludic pentru gustul meu
celelalte versuri
bobadil -
Virgile, mersi și onorat de apreciere, deși nefericit că restul versurilor nu te-au ținut în poem, of, azi iarna învrăjbirii noastre... bucureștean îndrăznesc să spun nici versul și nici autorul
Andu
venele tale subtiri si
Djamal -
venele tale subtiri si albastre, cred ca era suficient sa spui venele tale fiindca se intelege ca sunt subtiri si albastre, la fel si soptitul in ureche, parca ti se poate sopti si-n alta parte?.
versul cum spunea un regretat prieten, mi se pare redunant iar cuvantu gaj imi aduce aminte de camatarii din bucuresti.
deci, cred ca mai trebuie lucrat textul.
te salut
regretatul tău prieten ar fi Nichita?
nicodem -
două margele mici din ...nas. text slab.
raspunsuri
bobadil -
Djamal dragă, nu toată lumea poate să scrie haiku-uri, nici chiar tu nu reuşeşti mereu... un text poetic mai are şi redundanţe mai are elemente epice, mă rog, ştii tu. De exemplu şoapta desigur că se adresează urechii la fel cum cuvântul se adresează minţii (cui are aşa ceva) dar eu am scris "în ureche" ceea ce ar trebui să sugereze o anumită intimitate, putea fi şi "la ureche" sau "între urechi" ceea ce ar fi fost altceva. Dar nu ştiu de ce îţi explic eu ţie toate astea. Comentariul tău vorbeşte de la sine.
Nicodem, tu încă mai scrii în subsolul textelor mele, nu-mi vine să cred! Eu îţi propun să mă ignori aşa cum fac şi eu cu tine, e civilizat şi nu facem accese pe aici de pomană.
Andu