de aici începe conturul limitei
cînd ușa se închide în urmă
și nu poți suporta evadarea dezastrului acesta
dintre tavane
în tine
un coridor strîmt
ca o așteptare strangulată
cu rugăciuni
e locul gol și părăsit în care
pînă și moartea refuză să mai apară
îngrămădit într-un colț
în nopțile zgîrîiate de liniște
încerci să îți amintești
cum arată durerea
cum suna
căntecul de leagăn
pe care ți-l cîntau părinții
în copilărie
sînt unicele amintiri ce ți-au mai rămas
nu, nu există trecut blînd sau viitor
mai puțin negru
nu există soartă de plastilină
și nici dumnezeu mai milostiv
nu există
am văzut cum se întîmplă prăbușirea
am văzut urletul încins la mine în vene
Poezie:
Comentarii
interesant in ansamblu
marynna -
de aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
multumesc
Ecaterina Bargan -
o sa tin cont de opinia ta, dar deocamdata nu o sa aplic schimbari, fiindca nu cred ca e cazul. multumesc.