Ca să fii cal
îţi trebuie copite frumos crescute pe dinăuntru, să alergi
prin tine iarnă de iarnă,
întuneric de întuneric, robie de
robie,
Apoi trebuie să cunoşti un înger, Să se
plimbe călare pe tine prin împărăţii
fără nume, să vă iubiţi,
Şi când începi să îl simţi greu
pe spinarea udă,
să îi smulgi aripile cu dinţii, Să
ţi se umple gura şi
sufletul
cu lapte de lumină, să ţi se zdrobească în piept
valurile de umbră şi din ele să cadă pe stânci
sămânţă de mac
şi să înflorească,
Şi din toate acestea să plece îngerul
furios la Dumnezeu
şi să te blesteme Dumnezeu să-ţi cauţi alte aripi
îngereşti, mereu
la galop prin noaptea din tine,
crescută ca un lan de maci sălbatici
şi flămânzi,
mereu aşteptându-ţi îngerul
ca un sfânt ce-şi aşteaptă
învierea
visând la fecioare cu trup
de lut.
Comentarii
foarte puternica strofa a
Sancho Panza -
foarte puternica strofa a doua; acolo vad eu centrul e greutate al poemului. nu atat datorita imaginilor, care sunt remarcabile, cat prin tensiunea care razbate din ele. e ca o tasnire ori, ca sa ma pastrez in arealul simbolurilor folosite de tine, ca o cavalcada.
frumos e si galopul din strofa a treia.
as fi vazut poemul terminandu-se aici:
"mereu aşteptându-ţi îngerul
ca un sfânt ce-şi aşteaptă
învierea"
si ma cam zgarie formularea asta "Să se plimbe călare pe tine prin împărăţii" - ma gandeam ca "sa treceti calare prin imparatii" ar fi, poate, mai potrivit.
dar asta nu ma impiedica sa apreciez forta textului si autenticitatea emotiei pe care o simt in spatele cuvintelor.
La Multi Ani, Raul, si la cat mai multa poezie! :)
Adriana,
raulcoldea -
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)