Să nu crezi că nu am rumegat înainte de a scuipa cele ce vei citi. Ba chiar, am meditat atât de profund, încât m-a pufnit râsul. Un râs de nestăvilit, ca al buldogului Mitrea. Că aşa e câte o dată românul, râde când trebuie să plângă şi invers. Tărăşenia a pornit de la o glumă a Ministerului Muncii şi Familiei.
Se zvoneşte prin târg(uri), că funcţionarii acestui minister ar fi emis o lege, care spune că nu poţi semna actul de căsătorie, dacă nu ai atestat de bună purtare în cuplu. Atestat care se obţine în urma unor cursuri intensive şi contra cost, sau contra cost şi intensive, nu ştiu sigur.
Nostim, nu-i aşa?
Dacă aş fi un antisemit împuţit, aş zice că numai un evreu putea fi în stare să propună o astfel de lege. Numai un evreu, ca statul român, se pricepe să scoată bani din orice. Cum eu nu sunt împuţit şi nici antisemit, de nici un fel, n-o să zic treaba asta.
Pe de altă parte, mă gândesc că aşa îţi trebuie. De ce nu te-ai născut mai devreme, în Evul Mediu, sau mai înainte? Ce-ai avut de făcut până acum? Te-am trimis eu să culegi căpşuni în Spania? Te-am trimis eu să faci pe şoferul de tir prin Italia, sau pe salahorul prin Germania? Nu, nenică, te-ai dus singur, de capul tău. Acum vrei ca tot babalâcii să-ţi rezolve problema. Să te instruiască, să-ţi ia banii pe cursurile de pregătire intensivă, pentru că altfel, n-ai de unde să ştii cum e să fii căsătorit şi te poţi deda la alte alea, imberb cum eşti.
Si apoi, dacă-i lege, e şi tocmeală. Nu ai încotro. Musai să faci aceste cursuri. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le ştii înainte de a te înlănţui eterna şi fascinanta dragoste în căsnicie. De exemplu, n-ai de unde să ştii cum să-ţi speli progenitura cu maşina de spălat Indesit, cum s-o usuci cu fierul de călcat Phillips, ca să nu se încreţească pe la margini. Pramatie mică, nepregătit cum eşti, s-ar putea ca, atunci când Cleopatra ta arde rântaşul la ciorba de fasole, să-i trăsneşti, aşa din senin, un linguroi la ureche, înainte să te apuce remuşcările.
Mai vrei exemple? Mai am. Te umplu cu exemple, care ar trebui să-ţi deschidă ochii şi portofelul şi să faci dracului pregătirea asta intensivă, care îţi va garanta fericirea în căsnicie, până la adânci bătrâneţe şi mai departe. Şi, să nu-mi vii cu scuze de genul, ”ştiţi n-am casă, n-am serviciu, dar o iubesc pe Cleo şi vreau să mă însor”. Foarte bine, vrei să te căsătoreşti, să ai o familie, să-ţi împrospătezi neamul, plăteşti frate. Că n-o fi statul atât de tâmpit să-ţi plătească ţie cur(s)urile de iniţiere în căsnicie, care căsnicie, în urma acestor cur(s)uri, nu se va destrăma niciodată, orice ar fi. Asta pentru că vei fi instruit şi nu te poate duce nimeni cu preşul de la uşă.
Aşa că, nu te mai da arbore cotit. Dacă nu ai ungerea cum trebuie, s-ar putea să te gripezi şi, neluând atestatul de bun familist, să rămâi pe veci o simplă manivelă celibatară. Nu încerca să iei lecţii particulare de la străbunici, bunici, unchi, mătuşi, veri şi verişore, sau mai ştiu eu ce alte persoane de bine cunoşti tu. Îţi vei pierde timpul de pomană. Nu-ţi va folosi la nimic. Tot ce-ţi va folosi vei descoperi doar la aceste cursuri. Numai aici vei învăţa unde să arunci spălătura de la vase şi să nu o arunci unde nu trebuie, pentru că poţi da de belele.
De aceea, eu zic să te bucuri că ai dreptul legal de a te instrui şi aş zice să te bucuri cu atât mai mult, cu cât nici nu ai luptat nu ştiu cât pentru acest drept. Cam de pomană ţi-a venit acest drept. Ca şi dreptul bătrânilor de a se folosi de baston. Mă gândesc că şi şmecherii ăştia ar trebui să plătească pentru acest drept. Păi, cum vine asta, te foloseşti de un lucru care îţi aduce beneficii şi să nu plăteşti nici o taxă? Şi ce dacă unii nu se mai pot bucura de el? S-au bucurat înainte, când au putut. Acum trebuie să plătească cineva. Să plătească moştenitorii care-i toacă jumătatea de pensie, dacă nesimţitul s-a grăbit şi a sărit în ladă. Să terminăm odată cu specula !
În ceea ce priveşte legea care te priveşte, mă gândesc că ea, adică legea, poate fi îmbunătăţită după un model iranian de prin anii “80. În acest sens, ar trebui să se specifice, cu lux de amănunte, să ştie tot poporul, când ai voie, cât ai voie şi cum ai voie să-ţi iubeşti prospătura, sau, mă rog, prospeţelul. Să se planifice totul, la centimă. Lucrul planificat, succes garantat. Pentru că nu mai putem merge înainte, aşa...orbecăind din divorţ în divorţ!!
Din păcate, nu pot să te lămuresc asupra faptului, cine, unde şi în baza cărei specializări poate preda lecţiile de bună purtare în căsnicie. Eu în orice caz, nu.