astăzi mă opresc la marginea mormîntului
strig tată ieși afară e învierea se nasc băieți din nou
ia o pauză de la moarte stai cu mine de vorbă
tace ca întotdeauna îmi desprinde mîna dintr-a lui
bărbații nu plîng nu se țin de mînă nu iubesc
decît înșelîndu-se pe ei înșiși cu cîte o amintire nestatornică
încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată
deși se nasc băieți în mai aprilie nu este martie
încă mi-e frică de obrazul nebărbierit al zilei de mîine
deși am început și eu să lovesc cu pumnul în masă
în zidul acesta cu care m-ai înconjurat la naștere
like a healthy baby boy așa cum aprilie nu este martie
iar mai este locul geometric în care nașterea
se amplifică reverberîndu-se pe ea însăși
în această dureroasă variantă a învierii care este viața
Comentarii
alma -
Impresionant poem, în special în prima jumătate cu versurile: "astăzi mă opresc la marginea mormîntului strig tată ieși afară e învierea se nasc băieți din nou ia o pauză de la moarte stai cu mine de vorbă" Cred că s-ar putea renunța la expresia în engleză și versul respectiv (pentru a evita contextualitatea), permițând mai multe dimensiuni spațio-temporale ideii din final ("în această dureroasă variantă a învierii care este viața").
Virgil -
cred ca voi lasa cuvintele acelea in engleza. finalul cred ca ar mai putea fi lucrat cindva
Sapphire -
O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
Ela -
Am citit acest poem de la prima sa apariție, cred că l-am întâmpinat în tăcere prima, și uimire. pentru smerenia care degajă și pentru un poetic ce se susține prin autenticitatea ideatică, a trăirii, a trecerii prin interioare greu de parcurs, unde amintirile nestatornice, plânsul și mirosul de mânz sunt repere - cruci de lumină. Nu atât depășirea revoltei și a neputinței din "am început și eu să lovesc cu pumnul în masă" este tulburătoare, cât plasarea într-un loc geometric - spațiu sfânt în care viața devine singura versiune posibilă prin însăși intensitatea durerii din ea. "ia o pauză de la moarte stai de vorbă cu mine" a reverberat în mine încă de sâmbătă și așa va rămâne un timp, poate în mai. Primăvara asta pare mai desfășurată în pântecul luminii, până la capătul acela în care fiul își descoperă Tatăl plângând. E o altfel de ploaie, iar poezia aceasta ne-o va aminti. Admirația mea simplă pentru o poezie de excepție - din punctul meu de vedere.
Ela -
rectific: de la prima afișare, nu apariție. scuze. eram a doua cititoare a lui.