plouă
toate în jur sunt reci
simetrice și exacte

beau un pahar de pinot noir
viața e o neînțelegere cosmică
îmi spun privindu-mi mâinile
tatuate cu semne bizare

pe marginea patului ea
ține la piept o păpușă de cârpă
își ascunde sânii sub togă
ascultând cum sângele
mi se prelinge
într-un fel dulce
spre inimă

atunci când adorm
mă ascunde în pântec
își silește genunchii
să se aplece spre zei
piciorul să calce
prin așchii

în drum spre șabat