s-a ridicat
şi soarele s-a retras puţin
pe un colţ de perete

câţiva paşi urmele de pe covor
răsuflarea tăiată a camerei
tot aerul prins în pieptul
unui trecut gonflabil

s-a ridicat
şi rochia s-a cutremurat brusc
în locul gol din fotografie

nicio crăpătură să curgă viaţă
de parcă marea şi-ar fi uitat
fluxul/refluxul

mişcări fără mâine
pe care cineva presară cald
renunţarea

strat cu strat

s-a ridicat
şi soarele s-a întins pe lama
unui bisturiu

şi taie
singurul drum
drumul prin ea