astăzi în capul meu bat clopotele
despărțirii de mine
din nou
mă îmbrățișez ca pe un mort iubit
și mă așez în catafalcul banal al vieții
cu mîinile încordate pe buchetul de flori
pe care nu am reușit să îl dau nimănui
încă
douăzecișipatru de ore de neînviere
încă
o zi de pomenire tărăgănată
a micului nostru dialog edenic
diavole unde ești
unde îți ascunzi candoarea dubiilor
și intențiile
căscînd sub mătasea unei batiste
mirosind a edwardian mint