nenorocita asta de viaţă
cu rugina ei albastră verzuie
un candelabru mult prea mare
şi niciodată complet
mai ales obsesia
pieselor lipsă
motiv
pentru simfonie
dar nu pentru poezie
mai degrabă rupi
decît deşurubezi
durerea din căuşul
fericirii
apoi muşti pînă dai
de cuiele ei din fier
mai mult umbră
decît lumină
deşi
vinovată e fabrica
de lumînări
şi soarele care îşi face seppuku
pentru o amărîtă de zi
în timp ce eu atîrn
de grindă
o viaţă