mai departe decât tristețea

imaginea utilizatorului yester


foto: sandra leaves

nu cred în dumnezeul damblagit
sculptat astral ca monument în greață
de chiorul colorat în răsărit
scânteie acră pe o ciudă hoață

vreau milă pentru cei handicapați
dar cum se vindecă un chior de boală
sunt biet pustiu cu oazele-n carpați
spre orion strâmbă diagonală

am așteptat am așteptat ceva
artistul zice: servus! și strănută
eu zic: noroc! el zice: nu uita
tot ce iubești omoară și sărută,

Comentarii

nu cred în dumnezeul damblagit eu zic: noroc! el zice: nu uita tot ce iubești omoară și sărută

am așteptat am așteptat ceva...:) poemul este într-adevăr perfectibil, Dorin. mulțumesc! iar sublinierea ta excelentă! atent, cu gânduri bune, paul

da, mi au placut in mod deosebit aceste versuri. le voi tine minte felicitari

“tot ce iubesti omoara si saruta” trimite la filozofia cautarii “adevarului”, a marelui Adevar, caci el elibereaza si inalta, dar ca sa-l cunosti trebui sa omori demonii din drum... dar dincolo de tristete... viata va avea intotdeauna dreptate, indiferent cum am lua-o ! cu gand prieten anna

Dorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul

da, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?

prima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.

...dacă aș fi Atlas m-aș supăra, Nuța:) cu gânduri bune, paul

poemul mi-a amintit de: “I don’t believe in an interventionist God But I know darling that you do But if I did I would kneel down and ask Him Not to intervene when it came to you Not to touch a hair on your head To leave you as you are And if He felt He had to direct you Then direct you into my arms Into my arms O Lord (from The Boatman’s Call, Into My Arms, NICK CAVE) cel putin primul vers din poemul tau seamana. Dumnezeul damblagit este original, nimic de spus, dar parca putina mila:):) mcm

... și iată cum se duce, induce precum și reduce universul, cosmosul, damblaua la pupici:) mulțumesc, Carmen! cu gânduri bune, paul