Intr-o desecetă tuaregă vreau o emoție
ceva să mă facă să alunec din cămilă.
o mirare de trăire. o auroră in deșertul quasicongruent.
să îmi fie dehrană și denaștere, decădere în genunchi la eclipsă.
femeia mie-n luna a 9-a cu un copil care a ales-o să se
nască în pântecul nostru. Nici nu contează pe ce
parte a trupului va avea pete, el se va numeni El (אל)
adică cel viu, fară de pereche
o să-l privești prin stroboscopul cu lentilă din piele de puf
într-o nedumerire îngustă, vecină cu urletul.
știi că nu e al tău.
Muezinul va veni la El cu 18 capre și 18 neveste de lux din
care să-și alegă una de prăsilă. Imi pui simțurile tactile le grea
încercare când urci cămila cu pulpele încălecate dezvelite pâna
la ombilicul de care sunt legat matricial. Iți spun că zilele
au devenit mai scurte, tristele, că degringolez
Că las pete fumegânde pe nisipuri, oazele..
boșorogule îmi zici furându-mi dantura și ceasul de plataur
amintirea străbunilor mei viziri. Le vinzi în vrac
pe alte capre lucide, palide. Ai sânii încă fermi sub năframele
subțiri transparențe brodate.
El aduce deja femei și le culcă între noi
în desfrânare nubilă rudă cu polinomul venal. Mă goniți cu cizma în gură
la săpat umbrele meteoriților din Vale Marineris.
La autoscopie nu sunt de găsit niciunde.
Din sat se aud farandole crispe, cineva e
îngropat cu patefonul în ruralul demaideadânc, bastarzii
El e falnic acum și poartă straie bogate cioplite cu dezgust de lemn.
Călare pe cal, Tchaa, Tchaa, falnic de nebunie în penestrare
ne luăm de piept pentru orice moft, cu degândurile trase la sorți
de vulturi complecși nemâncanții.
Muezinul e chelum surdum, ce face timpus din noi, ha ha,
cititor păcălit, neînhămat, credeai că o să capeți piqanterii?