scriu cât de puțin
e sărutul
din pofta de viață
cum respirația înoată printre cei vii
ca o nădejde
care pipăie uneori drumul
cu urme calde
din ce în ce mai aproape

dar tu
din șoapte fără lumină
scoți muguri
eu tremur în golul din mine
cu atâta senzație
de parcă aș fi pierdut ceva