Aranca -
ca pentru niciodată am rescris ultimul jurnal
desfoliind laguna inimii de umezeala nemărturisitelor zile
și coborînd din rugul înflorit între zidurile silabelor
pe catafalcul celor o mie de crini
sinapsele desperecherii tardive
incestul dintre viață și moarte
prin sanatoriul de penumbre dezarticulate
vinovată port anatema deșertăciunii
dinspre zborurile amare treptat împietrind
Poezie:
Comentarii
nepotul lui rameau -
lipsesc porumbei si o corrida cu tauri
Aranca -
ultimul poem l-am scris la Paris, linga Père-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)
Danutza -
Aranca, o să spun despre textul tău că este unul bun. Imaginile transmit. Cel mai mult mi-a plăcut 'incestul dintre viață și moarte'..o chestie extraordinar de mișto, originală și mă enervez că nu mi-a venit mie întâi ideea. :) O singură chestie: mi se pare cam aglomerat textul în sensul că toate cuvintele sunt pline de consoane, iar repeziciunea care ți-o impune poezia în citire, accentuează aceste consoane, iar lectorul tinde să se încurce între ele. Remarc un subiectivism pesimist, dar evident este vorba doar de textul acesta. De asemenea, primele versuri descifrează o rememorare a unui timp ce a trecut în amintiri. Revin.