Interesant. Nu am citit cartea lui Prigojin. Am s-o caut.

Dar starea "la cald" in care am scris prima varianta (pe care am retras-o) si suna asa:

"Ochiul se-ntoarce în
căuşul său privind
infinit sunt privit
privindu-mi prezenţa
propria-mi hieroglifă
abisul prezentului
în care nu pot să mor
nu încetez să mor şi nu reuşesc niciodată …….
splendoarea acestui
înainte să mor murind
când fumez mereu
ultima ţigară

vreţi şi voi
una?"

a fost cu totul altceva.

Acum, in varianta postata am "aerisit" textul.

Daca incerc sa reproduc "starea" nu o pot explica dect direct prin text.

Iti multumesc inca o data pentru inteligenta poetica prin care patrunzi mai intotdeauna ce se afla dincolo de text.

Cu gandurile cele mai bune,
Gorun