Te voi duce în locurile unde se cheamă
numele celui prea sfânt ca să-ți arăt
cum se aprind torțele în plină zi.
Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac.
Doar liniștea ochilor închiși
poate descrie durerea din șuieratul dinților.
Apoi îmi voi apropia obrajii
de coastele cele mai apropiate mie.
Eu pe cele de jos iar tu pe cele de sus ca împreună
să construim un bloc mamut.
Sub noi e un cer spart și o daltă ruginită.
Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți
așa cum cei aleși au fost scoși afară
și noi am fost uitați într-o coajă de ghindă
Poezie:
Comentarii
textul mi-a placut. motivele
Virgil -
textul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
Paul Cernea, ma gandesc ca
Madalina Cauneac -
Paul Cernea, ma gandesc ca fiecare simte poezia in functie de niste aspecte personale care sunt mai puternice in momentul citirii ei. Se poate sa curga ca o clepsidra, atat doar ca sensurile nu devin mai diluate ci mai aglomerate si poate din cauza asta senzatia de disipare. Eh, filosofie de sambata, nu altceva.
Virgil, poate n-ar trebui s-o spun asa in plen dar cand ti-am citit comentariul mi-am dat seama ce dor mi-a fost de interventiile tale sub textele mele, si nu sunt ironica sau ceva de genul, chiar m-am bucurat. Cat despre text, necuvintele alea sunt asumate iar titlul s-a vrut cu iz gastronomic, de fapt in momentul scrierii poemului mi s-a parut ca cel mai bine ar fi descris starea un pahar de vin demidulce, iar in rest ai dreptate. Am sa incerc sa revin pe text mai tarziu, poate-l imbunatatesc.
- ... -
a.a.a. -
Într-adevăr, "pentru eternitatea care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire" ar trebui schimbat, pentru că este un mic recital retoric.
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac"
"Apoi îmi voi apropia obrajii
de coastele cele mai apropiate mie" - versuri frumoase, delicate, cu conotaţii interesante.
pentru poezia ta,
Ottilia Ardeleanu -
Masha, am intrat pe site, pentru frumosul acestor cuvinte, fiindcă tu asta reliefezi, de fapt, partea frumoasă a lui a fi. laşi lectorul să construiască propriile imagini şi păreri, îi sugerezi să chibzuiască prin simplul fapt că spui "poate":
"Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți".
sunt aşa de frumoase aceste două versuri:
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac" pline de semnificaţie. delicate şi profunde.
modificari
Madalina Cauneac -
ce sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
am mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.