Pedeapsa danaidelor

imaginea utilizatorului Ioana
contradicții

azi mă neîndrăgostesc de tine
ziduri se ridică
imagini ferecate
mâine am să-ngrop
aici sub cireșul înflorit astă-noapte
în palmele parcă
nicicând mai ale mele
de vânt cuvinte
răscolesc
amintiri nenăscute
granițe își desenează
ochii mi-acopăr
să mai ascult nu vreau
tu îmi alegi un nume
eu să-l învăț nu știu
sărutul
cade pe-o pleoapă dreaptă
de artemis
eu nu
tu mă îndemni să cânt
iar vocea am pierdut-o
nălucă-ți spun
eu mă neîndrăgostesc de tine

Comentarii

ideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.

Virgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...

Ioana, am uitat: subtitlul este în alt registru decât titlul. Eu cred că poți renunța fără regret la subtitlu.

Sapphire, Profetul, va multumesc pt sfaturi. Le iau cu mine si incerc sa le aplic atat textului de mai sus cat si celor viitoare.

Fragmentare cumva atunci când îl citești, treci sacadat de la un vers la altul; negațiile domină și cred că sunt ușor forțate, ca și inversările. acest grupal de versuri, cuprins între cel cu cireșul înflorit în palme și cel "ochii mi-acopăr..."", respectiv: "de vânt cuvinte răscolesc amintiri nenăscute granițe își desenează" are cumva o fisură în construcție. fiindcă nu completează tabloul. și "de vânt cuvinte răscolesc..." e greoi. versurile: "să mai ascult nu vreau tu îmi alegi un nume eu să-l învăț nu știu" sunt deja parcă decupate din poezii din clasici, e drept că se simte asta în toată linia ta lirică, un fel de alt timp, acum câteva zeci de ani. Apoi, mă gândesc la titlu, eu care am acest mit aproape în sânge, este greu de spus că aici vorbești despre danaide. Și într-o zi când ultima danaidă va încălca și porunca, își va fi ispășit și pedeapsa, ea va rămâne îndrăgostită. Să vezi piesa "Danaidele", e superbă. Ela