silvius -
O să privesc
A venit iarna, ninsoare pe nimbul vederii
Ca o salcie aplecată peste un râu,
Cu inima mea în crengi de tăcere
Înfrunzind clipele albe din poeme.
Îmi pare că te văd în depărtări, înaltă,
Închisă într-un ochi de apă trecător
Şi n-o să pot ajunge la timp acolo
Când vei fi o frunză rotită între pietre.
O să privesc
Cum mi se acoperă cuvintele de umbre,
Strig la o stea, o aprind şi pleacă
Cu dragostea mea pe buze.
Poezie:
Comentarii
Silviu,
yester -
Silviu, vroiam să văd o evoluție la tine, chiar vroiam să văd asta...