cuvinte

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

copii iviţi dintr-odată în oraşul velin
din paltonaşele lor
acum totul pare însufleţit
în casa aceasta de zăpadă de oameni aşezaţi
unul în puterea celuilalt
să bucure
pe frunţile lor şi-au făcut derdeluşuri
până în creştet unde se pot agăţa
stele suflă în jarul lor
câteva idei una mai grasă decât cealaltă
ard fustele de ţigancă noaptea
toarnă vrăji din vase de sticlă
între filele deschise ale oraşului
scârţâie tălpi
la cotor jocul împrăştie somnul

chiote chiote

zurgălău pe coperta lucitoare singurătatea
căzută în cap

Comentarii

Orașul ca o carte pentru

Orașul ca o carte pentru copii cu ilustrații de iarnă... cred că asta s-a vrut. Și mai cred că s-a vrut într-un ton ludic, numai că, după părerea mea, pe ici pe colo, șchioapătă pe la expresiile colocviale de genul „una mai grasă ca alta” și „căzută în cap”.
Mi-a plăcut expresivitatea versului „zurgălău pe coperta lucitoare singurătatea”. Foarte sugestiv singularul substativului „zurgălău” pentru a defini singurătatea. De obicei întâlnim doar pluralul, „zurgălăi”, tocmai de aceea, singularul, „zurgălău”, e atât de sugestiv în acest context.

mulţumesc

foarte mult, Mariana, pentru comentariul aplicat şi mă bucur pentru empatie, chiar dacă pe ici pe colea "mai şchioapătă" :).