Sixtus -
Și iar în orășelul stins în iarbă
Viței de abur - boturi de cais
Prin corzi de bacarale mă întreabă
De ce suflarea umedă-am ucis?
- Au scos copite moi dintre pahare
Mă sună insistent la telefon
Din mijlocul noianului în care
Înțeapă acul cecuri pe plafon -
Dulapul a trosnit încet - motanul
Când leneș s-a întins pe aripi dus -
Plutesc în băi de-aramă cu toptanul
Irozii verzi cu poalele în sus
Și orologii moi în troli de ore
Înving concentric timpu-ncremenit
- Irozii verzi învârtejiții în hore -
Cu ei de mână iarăși ai venit
Îngenunchiați rostim un Tatăl Nostru
- Mai știi, iubito, razele de fân
Când ne jucam pe seară popa prostu
Cum înfloreau atunci râzând pe sân? -
Poezie:
Comentarii
Aranca -
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)