ploua în eden
m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită
era precum o carte cu colțurile îndoite
cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini
neînțelese atunci cînd le citești prima dată
sau poate să le mai pipăie tandru pentru o clipă
epiderma iluzorie a secundelor
împietrite în poziții nefirești
începuturile sînt însă blestemate
la o singură existență lapidară
apoi decrepitudinea pestilențială a zilelor
în care scurmăm ca niște boschetari
după „adevărurile tîmpite ale vieții”
pe care oricum nu dăm nici doi bani
pentru că nu-i așa avem carne pe oase
piele pe carne haine pe piele
case peste haine iar peste case
indiferența plutind ca o enormă ciupercă atomică
din care ne atîrnăm sufletele
și leagănele copiilor în care ei se sperie și fac pipi
iar noi le spunem să nu facă niciodată ca noi
să nu ajungă la intersecția cu nepămîntul
unde te dezbraci de haine și strigi
unde ești eva
în timp ce dumnezeu tace
Comentarii
lucian -
poemele tale, conform opiniei mele, suferă de căutări tehnice în dauna trăirilor lirice. să mă explic: tehinica se zbate între pereții impuși ai conteporaneității; exprimarea se limitează la figuri de stil constrânse de libajul cotidian, iar cursivitatea, curgerea ideii poetice este sugerată de titlu și nu de textul poetic. cu plecăciune, mircea nincu.
lucian -
a, remarc plăcut comparația dintre femeie și cartea cu colțurile îndoite. foarte sugestivă!
Aranca -
O temă captivantă într-un Eden receptat ca noțiune a perfecțiunii. Structura poemului este inegală însă din dorința (involuntară?) de a fi explicit. Personal, aș elimina unele pasaje: "apoi decrepitudinea pestilențială a zilelor în care scurmăm ca niște boschetari după „adevărurile tîmpite ale vieții” pe care oricum nu dăm nici doi bani" sau "și fac pipi" greoaie nu numai ca exprimare, dar care se îndepărtează de mesajul liric propus, cu titlu de balast în text. Finalul este la înălțimea metaforei din titlu: "iar noi le spunem să nu facă niciodată ca noi să nu ajungă la intersecția cu nepămîntul unde te dezbraci de haine și strigi unde ești eva în timp ce dumnezeu tace"
Doru Lubov -
"o enormă ciupercă atomică" "enormă" mi se pare în plus, orice ciupercă atomică e enormă, se subînțelege "decrepitudinea pestilențială a zilelor" "epiderma iluzorie a secundelor" sunt exact genul de metafore pe care sunt și eu tentat să le fac, de factură optzecistă, azi perimate, de aceea nu-mi plac nici la mine, nici la alții ar merita refăcute "leagănele copiilor în care ei se sperie" "ei" mi se pare în plus, se subînțelege din context că numai copiii puteau face pipi în leagăne "ploua în eden" mi se pare clișeatic, o imagine prea facilă "m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini" asta e foarte frumos, dar apoi se explicitează inutil: "neînțelese atunci cînd le citești prima dată", "împietrite în poziții nefirești" sunt bune calitativ furia jemanfișistă din "adevărurile tîmpite ale vieții/ pe care oricum nu dăm nici doi bani" și persiflarea demitizantă a acelui "pipi", de unde se declanșează un final în forță faptul că am demontat textul în bucățele nu înseamnă nu mi-a plăcut ca întreg poemul lasă un gust liric, răscolește stări, dă de gândit
queen margot -
*finalul e deosebit unde te dezbraci de haine și strigi unde ești eva? în timp ce dumnezeu tace *imi aminteste de blaga si al lui paradis in detramare... *si fragmentul acesta e deosebit /ploua în eden m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini neînțelese atunci cînd le citești prima dată sau poate să le mai pipăie tandru pentru o clipă epiderma iluzorie a secundelor împietrite în poziții nefirești începuturile sînt însă blestemate la o singură existență lapidară/ sunt si cuvinte ce incarca inutil...insa doar autorul decide eliminarea lor
yester -
îmi place ideea pe care e construit poemul. nu o să o precizez din respect pentru noi, membrii site-ului. și aluzia formală în aparență a trimiterii spre geneză, spre o altă geneză a formelor fără exod cade excelent. ca întotdeauna, aproape, reușești să îmi transmiți ce simți. deci mă declar mulțumit. tonul analitic-existențial te prinde bine. cu gânduri bune, paul