în loc de motto: nu putem vedea decât ceea ce cunoaștem deja. Soluții?

pe fereastra mea oamenii închid uși ies îmbrăcați cu zăpadă
cresc crengi în crăpăturile asfaltului ca-n tot bucureștiul de fapt
din lipsă de timp

dar
nu am trecut niciodată dincolo de zăbrele
la parter în casa de-alături
acolo se subțiază cumva distanțele se topesc ca un țurțure
se scurg dincolo de lemnul ieșind din ziduri

azi mi-am propus să te-aduc cu tot cu mâini și
ochi nu-știu-ce-culoare și
animale de pradă
chiar aici în cea mai probabilă iluzie

și-am să port clasic
fericirea cu primii doi nasturi lipsă
fără chip fără glas atingeri
efect al bătăii de aripi