În căutarea urșilor polari

imaginea utilizatorului moi

pe strada de lângă biserică
un bătrân mătură frunzele în fiecare dimineață
de la fereastra mea
liniște
îmi place să cred
că plutesc la altitudini uluitoare
enola gay face cu mâna
și lumea se oprește
cu respirația întretăiată
e doar mănușa aia roșie

*

aici ne uitam fascinați cum iese abur din gură
de parcă între coaste am fi găzduit tăciuni
eram mici
și eu mândră
de căciula mea cu blăniță de iepure
tata trăgea sania
îmi doream
să am puterea să țin lumea pe umeri
un acrobat pășind grațios
pe coada unei libelule

*

ne-am sărutat aici
scurt și definitiv
inoubliable
și apoi am lăsat să treacă noapte după noapte
lilieci negrii prinși în pletele
unei mult prea frumoase
chiar nu mai țin minte
dacă purtai puloverul acela roșu
îți plăcea atât de mult
iar mie mi s-a așezat un fluture pe mână
trebuia doar
să nu ne mișcăm

Comentarii

Speram sa fii tu autoarea

Speram sa fii tu autoarea textului acesta pe care l-am citit in alta parte :) Il prefer insa in forma initiala. Inca o data remarc imaginea soarelui , a acrobatului, manusa rosie ...Un semn. Ce e interesant este ca textul incepe bland si molcom nu astepti vreo intorsatura de privire asupra lumii care sa miste in felul in care reuseste sa o faca intregul pana in final. O scriere , repet, frumoasa. O penita...si recomandarea sa nu renunti totusi la globul in care ninge...En fin, o chestiune de gust...:) PS Bine ales ...soundtrack. Bravo!

multam de trecere si semne.

multam de trecere si semne.

cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.