In mai 1606 la vîrsta de 34 de ani
Caravaggio omoară la Roma pe Ranuccio Tomassoni
într-o cearta plecată de la un pariu,
îl pune, îl pierde
e rănit, învinuit de crimă, pasibil de sentința
de moarte, o întinde spre Roma
să mai facă ceva pictură
nomad între Malta si Sicilia e mereu pe fugă
nu-i plac ideile renașterii
caută țărani de model, picteaza sfinți cu degete
murdare cu bătături grosolane
picioare arse de munca cîmpului grea,
niște zei pagani în semiumbra chiaroscuro
de ev mediu ce se termină fără glorie
lumina se tîrăște greu
prin ceața dimineților toscane,
auzi cum bat clopotele de sîmbata mare?
aude, pictează nebun în trei zile
fantastica "Cină la Emmaus",
apoi e arestat tot la o
bătaie, vede gratii, pipăie gratii cautînd slăbiciunea lor,
reușește să evadeze, schimbă paleta,
se duce să dea lecții lui Velasquez,
e dulceag decide, prea multe femei,
îl vizitează pe La Tour,
se vede copiat, invidiat, nu-i pasă, are un destin
pune sînge, mult sînge, motivele pagane dispar ,
moartea e pretutindeni, tenebroasă
hai sa fac o crucificare zice, o face,
"Crucificarea sfîntului Andrei"
mort de o moarte miraculoasă pe cînd soldații
încearcă sa-l dea jos de pe cruce
lumina Domnului îngheață miscarea, o femeie
leproasă priveste de jos în sus,
sus este El, jos soldații în armurile epocii,
ne lasă atît spațiu cît să intram în
tablou în coplesirea lui 1607, papa trimete
soldații să-l aduca pe tavă,
e la Siracuza Sicilia, se ascunde,
la o masă afumată de lumînări și seu
scrie o scrisoare în latină:
Mirabilis ecco,
cere iertare, pardonul papal
papa
ezită să raspundă, deci scapă de soldați
deghizat în precupeață
găsește un om cu barbă patriarhală
îl pictează nud, plata: 2 taleri și un castron de
supă acră, pune o roba roșie pe model
îmbrac-o, nu, mai bine una albă,
murdară de noroiul golgotei,
mîna dreaptă țîșnește
într-un spațiu ce nu e al nostru,
doar un apostol deschide brațele în extază
Doamne zice, stau cu Hrist la masă, coș cu fructe,
apa Jordanului în cană simplă de lut,
i se pare vulgar
șterge totul, mereu nemulțumit, repictază în nuanțe mute
de verde-maro, nu prea mai e lumină
în anotimpul ăsta cețos
ia pictura la Neapole, mergea pe jos prin
praf, picioarele răni deschise
trece o caruță cu o femeie în negru
urcă zice văduva, se urcă, se ascunde în casa ei
etajul doi, se iubesc un timp
deși ar prefera un băiat în pat,
e calm, spălat, pieptănat ,
mese două pe zi: spaghete cu ierburi si usturoi,
vin Montecatini sau ce se găsește,
lumina meridională tocmai bună,
degeaba, are clipe senine prevestitoare de furtună
nu poate picta nerealist
e momentul " Flagelării "
schițează un Crist torturat
in stil clasic nu baroc,
e prea devreme de baroc e doar 1608
e realism tragic ce face fară să dea un nume
sintezele sunt acolo în atitudinea contorsionată a
trupurilor fară ecou într-un spațiu fară dimensiuni
doar reprezentare indusă a durerii, asta vrea,
parăsește vaduva, prea mult usturoi zice,
se mută la un tînar Simone Petratto
negustor de pînzeturi, se ceartă și cu el în timp ce
are viziunea unei finale lucrări,
nu poate face pace cu trecutul, e nevoie de o fabulă
enormă, dar cine sa pozeze "David cu capul lui Goliath" ?
alege pe Campacio Felippe
un fost coleg de pat,
e acum la culmea creației
știe exact cum să dea
expresie victorioasă pe fața unui David slab,
seminud ,în mîna dreaptă sabia scurtă,
în stînga capul decapitat al unui Goliath nefinisat
plin de sudoarea lupții date,
face zîmbetul lui David radiind de
compasiune, nu caută triumf
e doar un martiriu aici,
nici sînge nu e, poate adorarea călăului
pare determinat să termine, e insuportabil de multă violență
în lumea asta plină de simboluri dramatice,
într-o seara de noembrie
tabloul e aproape gata,
Carvaggio se așează să-l vază prima dată,
se dă 5 pași în spate,
nu e mulțumit
rupe o pensulă
nici Campacio nu mai vrea să pozeze fară plată
îl gonește
are nevoie de alt model pentru capul lui Goliath învinsul,
dar nu mai e vreme de schimbat fețe
ia un cuțit cu lama venețiana, se auto decapitează ,
continuă să se picteze pe el ca Goliath ,
ca o furie în propria sa nefericire,
mai are timp de o ultimă carafă rece
semnează pe spate Caravaggio AD 1610
și se duce sa moară
în timp ce jos în curtea pustie
mesagerul papal
descăleca
aducînd smerit iertarea..
Comentarii
alma -
Un text în care numele și locurile nu deranjează deloc, ele curg firesc odată cu talentul fantastic al autorului de a le surprinde liric. Deosebit, frumos. Îmi place ca poezie, nu proză / eseu.
Aranca -
Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) (ultimele zile) ...se pierde in Porto Ercole, unde face escala in drum spre Roma acolo este inchis din greseala doua zile se imbolnaveste se rataceste pe plaja cautindu-si corabia soarta iertarea moare in conditii neelucidate, citeva zile mai tirziu. ...si totusi, ultima lui lucrare e "Martiriul sf. Ursula", pe marginea careia am putea vorbi, inr-o zi... remarcabil in opera lui Caravaggio este tratarea clarobscurului. cat despre erotismul personajelor sale, e mult de discutat, poate in fata uneia din variantele "Amor divin" sau "Amor profan", iata inca un subiect fascinant, noteaza-l. Arrivederci!
nepotul lui rameau -
Alma de mult am observat o dizolvare a granitelor dintre poezie/proza/mesajul digital. As dori mult sa lucram la un studiu care ma framanta si anume : starea literaturii pe mediul NET. Ai chef sa colaboram? Arank am o lista infinita de subiecte fascinante, toate tentante, toate breathtaking, ce sa fac mai intai ? viata e atat de scurta.. Pictorul meu preferat e Chirico , la Roma se poate vizita atelierul sau langa Piata Spania, recomand calduros aceasta intalnire directa cu metafizicul ..
Aranca -
"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
alma -
Adrian, sunt onorată de invitația ta, pe care o accept, desigur. Ar fi interesant un eseu pe tema propusă de tine, aștept.
nepotul lui rameau -
Alma.. In 1950 McLuhan a declarat apusul revolutiei Gutenberg. Televiziunea capta atentia maselor, se abandonau cartile( tipariturile) in favoarea vizualului de pe ecrane. O a doua majora cotitura a fost prin anii 90 cand programele word processing Qtext si Word au facilitat milioanelor de posesori de PC sa creeze si sa manipuleze cu o usurinta incredibila texte. Facilitatile noilor programe : copy & paste, save, send & print devin atributele unei noi ordini. Din acest moment orice persoana ce doreste sa scrie( indiferent de motiv) poate folosi ordinatorul, liber accesibil in scoli, birouri, acasa sau de la net-cafe. Sute de milioane de PC inunda planeta in numai 25 de ani de la inventarea lui de IBM Ultima etapa in trivializarea scrisului este Internetul care faciliteaza transportul instantaneu de date, imagini si sunete world-wide. Chaturile au si ele un rol important in definirea unui limbaj semiotic, ele stabilesc reguli de comunicare si patternuri relationale care afecteaza limbajul netului si eventual se infiltreaza in scrisul cult pe net. Individul pe net devine consumator de informatie sau distractie el navigheaza intre "rame digitale" ce ofera orice clientul isi doreste intr-o mina taxonomic organizata. Un particular anume, consuma o anumita felie din facilitatile webului, de pilda: cauta date pe google, posteaza poze pe flickr.com sau verifica starea vremii pe weather.com etc. Preferintele individuale on line sunt categorisite folksonomic in categorii dupa interesul social, etnic, ierarhic si chiar de clica ( mob indexing in literatura webnetica -vezi Paul McFedries: Folk Wisdom). Ce sa intampla cu literatura pe net? Este evident, textul electronic are o viata efemera el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? Ziaristica ne supune la un bombardament de informatii care se perinda cu viteza lumii in spatiul perceptiv. Spamul si reclama comerciala vulgarizeza informatia supunandu-ne la vesnica dilema de a cerceta sau refuza un text oferit. Filtrarea cere timp dar si uzeza consumatorul. De multe ori remarc cu regret texte minunate care trec neobservate, pierdute intr-un ocean de mediocritate si nonsens. Ce sta in balanta alegerii? biasul cultural sau interesul socio-economic al consumatorului. Folksonomia defineste ca "wisdom of crowds" decizia de a alege sau respinge un text publicat intr-o comunitate larga.( One person can be pretty smart but 1000 people are by far smarter). Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. Si in final: Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba? Citez aici pe www.wordspy.com care filtreaza netul inregistrand neologisme ,expresii sau cuvinte noi in limba engleza. Sper ca am reusit sa trezesc interesul pentru fenomenul textului digital asa cum il percepem pe net. Invit deci comentarii la subiect. Eu zic ca traim o revolutie de magnitudine egala cu inventia tiparului. Spunea Chu En Lai unui ziarist care cerea o parere despre revolutia franceza, raspunsul sefului de stat a fost surprinzator: "200 de ani e o perioada prea scurta ca sa intelegem profund istoria" Dar nimic nu ne impiedica sa cercetam revolutia post Gutenberg la care vrem sau nu, luam noi parte activa, azi.
Virgil -
Adrian, in legatura cu comentariul tau precedent, de ce nu scrii un articol sau o serie de articole pe tema aceasta? Daca exista un interes deosebit poate introducem si o subsectiune separata
Virgil -
da, un text reusit desi cu citeva mici scapari de ortografie. in orice caza textul e reusit si mi se pare pare semnificativa fluiditatea sa cinamatografica. felicitari
alma -
Adrian, am citit comentariul tău, pe care îl apreciez în mod deosebit. Te rog postează-l ca text separat, un eseu la sfârșitul căruia aș dori să aflu părerea ta despre aceste probleme. Am selectat mai jos ceea ce mi se pare interesant de discutat: - "textul electronic are o viata efemera - el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. - As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. - Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? - De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". - Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? - Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. - Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba?"
nepotul lui rameau -
Virgil , Alma .. Subiectul literaturii electronice e vast si merita o cercetare amanuntita. Din pacate o lucrare serioasa are nevoie de un studiu preliminar, de colectare de date si analize statistice care nu se pot face de unul singur. E o munca migaloasa, de echipa si asta nu imi sta la dispozitie. Dar, voi mai reveni asupra subiectului cand voi gasi ceva interesant de semnalat. Arank sa ai placere de Roma , cetatea eterna..Astept impresii la intoarcere.