Adriana, un parfum - ușor stănescian(de, izvoare comune) ce stă bine doinei tale și nu-i strică curgerea. Nu e de ici, de colo, să scrii un poem atât de limpede, care mai e și interesant, fără fără artificiul ambiguității - ce sufocă, pare-se, textele multora, lipsindu-le de profunzime. Pentru prozodie, fără cusur - zicem noi, și pentru următoarele patru versuri: mai adastă ceas de-o ploaie să-mi torc liniștea-n odaie mai rămâi preț de-un avânt să-ți țes haină din cuvânt "Doină brumărie" merită, pe deplin, aprecierea noastră. Cu amiciție,