bobadil -
fregata noastră a plecat spre caraibe
încărcată doar cu oase
femeile de-acolo sunt nemuritoare !
stau la soare cât e ziua de lungă
și mănâncă doar făină
farul nostru va face de acum
cu ochiul
pe la alții
noi doi cât am încercat
n-am reușit să scoatem din frică
altceva decât frică
și nici din uitare
altceva decât uitare
am făcut și dragoste pe dig
îți amintești
ce poate fi mai tainic
și mai înspăimântător
decât ochiul unui crab?
acolo fiecare noapte era doar
o ceremonie tristă a lunii
dar măcar asta ne-a ieșit
în forma pură de dictare albă
gestul cu care
ne ducem amândoi
mâna la gură
Poezie:
Comentarii
Doru Lubov -
fregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
bobadil -
Dorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
Doru Lubov -
desigur, geo a folosit "fregată" în textul său pentru că avea nevoie de o rimă faină la "vreodată". se consideră licență poetică. nici la tine nu am zis că e greșeală, în definitiv, poezia e lărgire de spații semantice, îmbogățire de sensuri perpetuă, împrospătare lexicală "ochiul crabului"... mi-a dat senzația de ciclopic nu mi se pare prea fragmentat poemul. organizarea lui e bună, simplitate și impact acum, ce să zic, mai trebuie să aducem și obiecții unui text, că, dacă te lăudam doar, ai fi zis că te periez sau te ling sau cine știe ce altă năzdrăvănie... nein? :)
bobadil -
Chiar asa Dorule, si imi amintesc recitarea lui Stefan Iordache (de guadalquivir iti mai amintesti?) mama ce ma mai indragostisem de recitarile alea, pentru mine ramane cel mai bun lucru pe care l-a avut comunismul ala belit din Romania noastra vai-de-ea... se dadeau recitari mari la teveu si la radio din cand in cand. Multumesc de dialog, ramanem parteneneri, e clar, uite-asa, tu la pian si eu la trompeta. La urma intra Morricone cu Roger Waters. Ca vine iarna si o sa vrem, daca tot suntem pe Hermeneia, sa strigam si noi "AMERICAAA !!" Thnks, Andu
Sancho Panza -
sa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...